Experientele de viata

Sfaturi pentru parinti
Experientele de viata

La nastere, mintea unui copil este ca o carte nescrisa, cu pagini albe. Peste 20 de ani va fi un adult cu abilitati, personalitate, amintiri si deprinderi proprii. Dar dezvoltarea lui nu se va opri aici. Se va schimba in continuare pana la moarte, castigand sau pierzand abilitati, adoptand noi deprinderi, acumuland experienta. Acesta este cuvantul cheie: experienta. Este ceea ce ne transforma dintr-o tabula rasa intr-o fiinta umana.

Tot ce stie, tot ce face, tot ce uraste sau iubeste un copil depinde de eveniemntele pe care le-a trait, de discutiile pe care le-a avut, de lucrurile pe care le-a vazut. Dovada sunt cele cateva cazuri reale de copii care si-au trait intreaga viata in compania animalelor. Ei nu stiau sa se deplaseze in doua picioare, ca oamenii, nu stiau sa vorbeasca, dar comunicau pe limba animalelor, nu stiau sa-si foloseasca mainile ca noi si nu aveau nici alte abilitati specific umane.

Experientele copilului mic

Copilul mic este ca un burete care absoarbe informatie din toate partile. Invata din ceea ce citeste, din ceea ce i se explica la scoala, dar si din evenimentele (aparent banale) pe care le traiesc zilnic. Belusii invata sa vorbeasca si sa mearga doar pentru ca au trait experienta de a vedea si auzi oameni mergand si vorbind. Copiii mari stiu sa-si stapaneasca furia doar fiindca au trait situatii in care au fost nevoiti sa invete cum sa faca asta.

Nu va temeti de evenimentele pe care le traiesc copiii pentru ca ele nu fac decat sa le creeze experienta de viata. Lasati-i sa experimenteze, sa cunoasca lumea si oamenii, daca e cazul lasati-i sa sufere pentru a se intari, lasati-i sa se descurce singuri.
Experientele care modeleaza caracterul incep devreme. Primele incercari de a merge sunt experiente de viata foarte utile pentru cei mici. Bebelusul se ridica mai intai in picioare, incearca sa faca primii pasi, dar cade. Si o a doua sau a treia incercare este tot nereusita, dar pana la urma vor veni si primii pasi, atat de asteptati.

Din aceste incercari, copilul invata ca nu trebuie sa te dai batut dupa prima nereusita, ca, atunci cand esti perseverent, obtii ceea ce vrei. Bineinteles, acum copilul este inca prea mic  pentru a-si da seama ca a trait o experienta de viata, insa, macar in subconstientul lui, experienta ramane. Va invata si cu alte ocazii sa fie perseverent: atunci cand vrea sa apuce un obiect mai mare in manuta, cand vrea sa rosteasca fraze, dar cuvintele nu se leaga cum ar trebui, cand vrea sa urce topoganul impreuna cu fratele mai mare, cand incepe sa scrie primele cifre stangace.

Rolul propriilor greseli

Nimic nu ne invata mai bine decat propriile noastre greseli. Oricata morala ni s-ar face, oricate explicatii ni s-ar da, atunci cand gresim si simtim efectele pe pielea noastra invatam cel mai mult. Asta o stim foarte bine noi, adultii. Dar cand vine vorba de copii lucrurile se schimba. Orice greseala are urmarile ei si, din tendinta de a ne proteja copii, nu vrem sa-i vedem suferind. Rezultatul? De cate ori vedem ca cel mic este gata sa greseasca il oprim si, fie continuam noi actiunea respectiva, fie le interzicem sa o cotinue ei. Ganditi-va de cate ori ati facut asta pana acum. Cel mic nu reuseste sa-si lege sireturile, se enerveaza si plange. Imediat preluati dumneavoastra sarcina. Scolarul dumneavoastra nu vrea sa-si faca temele si ia note proaste, asa ca  le faceti dumneavoastra.

Experiente adolescentine

Adolescenta se indragosteste de un baiat care vi se pare nepotrivit, asa ca ii interziceti sa-l mai vada. Sigur ca parintii fac toate astea din dorinta de a-si proteja copii, insa uneori este mai bine sa-i lasati pe cei mici sa se ocupe singuri de problemele lor. Pana la urma prescolarul va invata cum sa-si lege sireturile si, mai mult, va invata cum sa-si controleze frustrarea si mania. Scolarul va observa ca, nefacandu-si temele ia note proaste si toti copiii rad de el, asa ca va incepe sa si le faca singur. Adolescenta va putea sa urmareasca singura comportamentul baiatului pe care il iubeste si isi va da seama singura ca nu merita iubirea ei.

Putin cate putin, copiii invata sa "citeasca" singuri caracterul unei persoane, sa fie perseverenti, sa faca fata emotiilor pe care le simt, sa reactioneze in diferite situatii.
Bineinteles, unele situatii sunt atat de dificile incat cei mici nu le pot face fata singuri. Chiar daca le oferim independenta si le dam sansa sa invete din greseli, asta nu inseamna sa-i abadonam in voia sortii. Ca sa dam un singur exemplu, daca un adolescent se drogheaza, nu-l vom lasa sa-si dea seama singur ca drogurile sunt rele pentru ca atunci va fi deja prea tarziu ca sa-si mai revina complet. Cu totii ne temem ca lucrurile vor ajunge prea departe daca nu intervenim, insa, asa cum am spus, sa intervii nu e intotdeauna cea mai buna cale.

Intervenim in deciziile copiilor?

Si atunci se pune intrebarea: ce facem atunci cand copiii nostri sunt pe cale sa faca o mare greseala? Ii lasam sa greseasca si sa invete din ea, apoi il privim cum sufera? Sau intervenim, fie si cu forta, in viata lor ca sa-i readucem pe calea cea buna? In final fiecare parinte hotaraste singur, insa totul depinde de gravitatea greselii. Daca cel mic este gata sa faca o greseala ce-i va schimba complet viata, probabil ca e cazul sa interveniti. Sau, daca decideti sa nu va implicati, cel putin stati cu ochiii pe copil si fiti gata sa interveniti daca va fi cazul. Intre timp, sfatuiti-l si explicati-i care pot fi consecintele greselii sale. 
Sus
Prima pagina
Sanatate
Alimentatie
Psihologie
Sexualitate
Educatie
Timp liber
Moda
Prescolarul
Adolescentul
Pubertatea
Scolarul
Sfaturi pentru parinti